Dotties zona de pierdere în greutate kfc


NU DE ADUCERE-AMINTE e nevoie pentru istorisirea acestei poveşti, trista poveste a lui Robert Raymond Dubois, povestea care sfârşeşte pe străzile şi aleile dosnice din Miami, Florida, într-o dimineaţă de februarieşi începe în ngrd, în Catamount, New Hampshire, într-o după-amiază friguroasă, biciuită de ninsoare, din decembriepovestea care înfăţişează ce i s-a întâmplat tânărului Bob Dubois în lunile scurse între după-amiaza vântoasă din New Hampshire şi dimineaţa mohorâtă, umedă, din Florida şi care înfăţişează şi ceea ce s-a petrecut cu cei câţiva oameni care l-au iubit şi cu nişte haitieni şi unjamaican, şi cu fratele mai mare al lui Bob, Eddie Dubois, care-l iubea fără să-şi dea seama, şi cu cel mai bun prieten al lui Bob, Avery Boone, care nu-l iubea, dar credea că-l iubeşte, şi cu femeile pe care Bob Dubois le-a iubit aproape la fel de mult, dar în alt chip decât o iubea pe soţia lui, Elaine.

Nu de aduc e re-aminte e nevoie, ci de înţelegere milostivă, de mânia fierbinte din bătrâni şi de jindul după soare al omului din Nord, de îndoita obsesie a creştinului alb legată de rasă şi de sex şi de ruşinea americanului de mijloc faţă de istoria poporului său. Aceasta e o poveste americană petrecută spre sfârşitul secolului al douăzecilea, şi nu e nevoie de o muză ca s-o poţi istorisi, ci mai curând de un loa, un crainic, o voce care face ca vorbele să se înşire în faţa şi nu îndărătul tău, pentru că nimic aici nu se leagă de aducerea-aminte.

Când e vorba de o asemenea poveste, simţi nevoia de producere şi nu de reproducere, de prezentare şi nu de reprezentare, drept care povestea e povestită în felul în care e. Şi, cu toate că şi tu ai putea s-o vezi cu ochii tăi şi ai putea s-o auzi cu urechile tale — ca şi cum tu, povestitorul poveştii, te-ai afla în mijlocul celorlalţi ascultători, atent, sperând să fii şi tu amuzat, mirat, impresionat — totuşi trebuie s-o vezi cu ochi care nu sunt ai tăi şi s-o istoriseşti cu o gură care nu-i a ta.

Atunci să vină Legba, să pogoare şi să-lfacă din nou să vorbească pe acest crainic, om alb, de vârstă mijlocie. Pogoară pe Grand Chemin, cărarea soarelui, vino covârşită de milă şi împietrită de cruntă mânie. Vino, Papa, coboară la Răscruci.

Vino, Oase Bătrâne, minunându-te de întreitul mister al bărbaţilor şi femeilor încleştaţi unii de alţii, de cel al făpturilor negre şi de dotties zona de pierdere în greutate kfc al neaşteptatei iviri a zeilor din Guineea. Vino, nerăbdător să împroşti cu ruşine de jur împrejur. Dă trup, îndrituire şi cutezanţă milei şi mâniei acestui crainic alb, zvârlindu-i pe umeri mantia ruşinii şi dăruieşte-i plăcerea pură, fizică, sub soarele jos, arzător, printre oameni şi zei a căror vădită deosebire faţă de el şi de Dumnezeul lui unic şi mare îl face, până la urmă, să se regăsească în sine şi în toţi cei de faţă.

Şi fă ca acest om să istorisească ce a săvârşit atât de rău bunul american Bob Dubois, cu ce a păcătuit el atât de adânc în ochii lui Dumnezeu şi faţă de Leş Mysteres şi în ochii crainicului însuşi, încât s-a înstrăinat de soţia lui, Elaine, care l-a iubit multă, multă vreme, de fiul şi de cele două fiice ale lui, de prietenul Avery Boone, de femeile cu care Bob Dubois a făcut dragoste, de femeile şi de bărbaţii care au locuit şi au lucrat alături de el în Catamount, New Hampshire şi în Oleander Park, Florida, şi pe bărcile de pescuit de pe Moray Key.

Pogoară din nou, Legba! Fă ca acest om să dea viaţă, prin grai, acelui om! E vineri, 21 decembrieîn Catamount, New Hampshire.

Russell Banks - Deriva Continentelor 08 %

O dotties zona de pierdere în greutate kfc târzie dintr-o după-amiază fără vânt, cu fulgi mari picând dintr-un cer coborât, întunecat. La această latitudine şi dotties zona de pierdere în greutate kfc această vreme a anului, soarele apune la trei patruzeci şi cinci, iar peste Catamount, un oraş situat în nordul şi sudul unui râu, între două morene glaciare, se înstăpâneşte iute întunericul, fără tranziţia unui asfinţit.

Lumina se preface pur şi simplu în frig, iar restul rămâne cum a fost. Încă din prima săptămână a lunii, pământul se acoperise cum să pierzi șoldul și grăsimea coapsei o zăpadă scorţoasă, înaltă de vreo douăzeci de centimetri, după care urmaseră zile şi nopţi de ger uscat, astfel încât stratul de nea se învechise, prinzând o crustă cenuşie prin curţi şi pe acoperişuri, adunându-se în troiene de-a lungul străzilor, ciupită şi mânjită de urmele câinilor pe trotuare şi drumeaguri, şi, pretutindeni, împestriţată de ambalaje de dulciuri, cutii de dotties zona de pierdere în greutate kfc şi pachete de ţigări goale, mototolite.

dotties zona de pierdere în greutate kfc

Locurile de parcare şi trotuarele, curăţate şi presărate cu sare în urmă cu câteva săptămâni, prinseseră culoarea scrumului, aşa încât zăpada nouă care pornise să se cearnă domol le înviora ca o tuşă de vopsea proaspătă, o pojghiţă de var care dotties zona de pierdere în greutate kfc lumea veche, jegoasă şi jigărită de dedesubt.

Bani împuţiţi! Mărunţiş răhăţit. Bani care se duc înainte să-i bagi în buzunar. Bob nu gândeşte chiar aşa, dar ştie că omul încetează repede să mai zâmbească la orice fleac şi, când zâmbeşte, mai curând rânjeşte.

Şi lucrurile pentru care, până de curând, se simţise recunoscător, slujba, soţia, copiii, casa, îi apar acum ca o povară, o greutate care îi îndoaie încet bărbia până-n piept, iar faptul că simţise cândva recunoştinţă îl face să se simtă acum stingherit, iritat cumva chiar pe el însuşi.

Dubois îşi parchează apoi maşina pe Depot Street, în direcţia râului, chiar în spatele unei furgonete albite de zăpadă. S-a pornit să ningă mai dens, persistent, cu fulgi moi şi lătăreţi, iar strada e netedă şi albă. Restaurantul e în faţă, o încăpere lunguiaţă, îngustă, de mărimea unui vagon de tren, împărţită în separeuri căptuşite cu plastic verde, ţipător, adăpostind măsuţe acoperite cu plăci laminate.

Sala e puternic iluminată şi goală. Dar în fund, despărţit de o arcadă, e barul întunecos şi înţesat de lume. Femeia care serveşte la bar, o namilă musculoasă de vreo cincizeci şi ceva de ani, cu un corp ca un butoi de bere, o mixon pierdere în greutate mare, unsă cu ruj, şi o coamă de păr blond oxigenat, aranjat în aşa fel încât să semene cu o perucă ieftină, îl întâmpină pe Dubois dotties zona de pierdere în greutate kfc un salut şi-i împinge pe tejgheaua udă o sticlă deschisă de bere Schlitz.

Numele ei, de necrezut, e Pearl, şi femeia e ajutoarea lui Irwin. Un an mai târziu, Irwin avea să moară de un atac de inimă, iar Pearl o să-i cumpere proprietatea, devenind în sfârşit patroana afacerii pe care cum pot să pierd grăsimea burtă superioară dusese în spinare de zeci de ani. Barurile astea din Noua Anglie seamănă cu cârciumile irlandeze. Într-o comunitate claustrată de condiţiile meteorologice şi geografice, în care bărbaţii muncesc la slujbă, iar femeile muncesc acasă şi cresc copiii, şi în care banii niciodată nu sunt suficienţi, soţii şi soţiile se ceartă între ei cea mai mare parte din timp, mai cu seamă serile, după terminarea lucrului, când copiii s-au dus la culcare şi ziua de azi nu pare cu nimic mai bună decât cea de ieri.

Bine ați venit la Scribd!

Faptul că bărbaţii şi femeile răsuflă uşuraţi în absenţa perechii nu constituie decât o nefericită soluţie a problemei, şi totuşi pauza e necesară, altminteri ar ajunge să se bată, să se schilodească şi să se ucidă între ei într-o mai mare măsură decât o fac.

Dubois e aşezat la o măsuţă dintr-un colţ mai ferit al barului şi îi vorbeşte cu glas scăzut unei femei de vreo treizeci şi cinci de ani. Numele ei e Doris Cleeve. De două ori divorţată de nişte dotties zona de pierdere în greutate kfc brutali înainte de a fi împlinit douăzeci şi opt de ani, Doris şi-a găsit alinarea în alcool şi în tovărăşia bărbaţilor însuraţi cu alte femei.

Nu ştie încotro s-o apuce şi ce să facă cu viaţa ei, în consecinţă îşi povesteşte iar şi iar trecutul, căsniciile şi divorţurile. Afiată pe teren sigur şi ascultând discurile de pe tonomatul de lângă uşă, Doris se lasă de fiecare dată impresionată de propriul ei trecut. Făcând abstracţie de falca uşor prognată, care-i dă un aer bătăios, Doris e o femeie drăguţă şi deloc bătăioasă.

Are un păr blond cenuşiu, tuns scurt, ceea plantele tradiționale își pierd greutatea e foarte elegant pentru Catamount, şi se îmbracă în pulovere de schi îşi pantaloni, considerându-se minionă, deşi, de fapt, e scundă. In ultimii ani s-a cam îngrăşat, mai ales din cauza băuturii, dar nu vrea să recunoască acest lucru şi, probabil, n-o să-l recunoască până la patruzeci de ani când, într-o bună dimineaţă, o să descopere că e o femeie grasă, la fel de grasă ca toate celelalte femei alături de care lucrează la fabrica de conserve.

Totuşi are încheieturi mlădioase şi mâini mici, delicate, din care pricină încă se consideră minionă, iar acum, după ce tocmai şi-a aprins o ţigară de fapt, Bob i-a aprins-o fluturându- şi graţios bricheta cu gazDoris chicoteşte, îşi zornăie brăţările şi continuă să vorbească.

Bob Dubois e un tânăr cu o înfăţişare comună din multe puncte de vedere. Ai putea trece pe lângă el în raionul de articole casnice sau de sport al magazinului Sears fără să-i arunci măcar o privire; un muncitor înalt, mătăhălos, în bună formă fizică.

Un păr castaniu deschis, scurt, ţeapăn, rezistent la pieptănat, trăsături pătrate, ochi de un albastru-pal, urechi mici şi, în raport cu dimensiunile şi cu statura lui, o gură surprinzător de delicată — faţa lui Bob e uşor de ignorat, atâta timp cât el o ignoră pe a ta. Dar dacă el nu ignoră faţa ta, dacă e vag curios sau atras, sexual sau în alt chip, ori dacă se simte ameninţat, faţa lui iată se transformă şi devine extrem de expresivă.

Faţa Iui Bob ţi-o evocă pe aceea a unui câine inteligent, incapabil să-şi ascundă sau să-şi disimuleze emoţiile, ceea ce îl forţează să fie onest.

Hartă site – defectauto.ro

A învăţat, de bună seamă, să-şi mascheze gândurile, strategiile, planurile şi fanteziile, dar nu şi simţirile. Nu ştie însă acest lucru, pentru că ori de câte ori se priveşte într-o oglindă pare să fie total lipsit de emoţii.

Se contemplă întrebându-se cum arată de fapt. Fotografiile nu-i pot revela adevăratul chip — se uită la aparatul fotografic aşa cum se uită şi în oglindă, de parc-ar fi un actor care joacă rolul unui mort. Dac-ar fi într-adevăr actor şi ar putea juca rolul unui om viu, atunci poate c-ar afla cum arată.

Când nu încearcă să joace, când e el însuşi, îţi prezintă o faţă curioasă, jovială, prietenoasă sau, alteori, un chip închis, dur, mânios. Ori una ori alta, fără prea multe nuanţe intermediare. Pentru că trecerea de la chipul deschis la cel închis, de la bună dispoziţie la mânie, de la blajin la hain se produce brusc, fără să parcurgă gradaţiile de răceală, supărare şi aşa mai departe, extremele sunt într-adevăr extreme, diametral opuse, chiar dacă, aşa cum simte şi percepe Bob, trecerea de la omul fericit la omul nefericit nu marchează o diferenţă simţitoare.

La fel se întâmplă şi cu inteligenţa lui — adică felul în care aceasta îi apare, în care o simte şi o înţelege.

King, Stephen & Owen King - Frumoasele Adormite (Sleeping Beauties, ) PDF

Ba este efectiv sclipitor, şi simte şi crede acest lucru; ba arată de-a dreptul tont, şi simte şi crede că e tont. Şi trecerea de la una la alta îi apare ca o lunecare de un grad — o translaţie infimă. Bob surâde şi îşi aprinde o ţigară. În timp ce rosteşte aceste cuvinte, Bob arată în ochii lui Doris bine dispus, prietenos şi deştept.

Mai bine el decât altul în locul lui, care ar putea fi urâcios, îmbufnat, prost, sau toate trei la un loc. Pe de altă parte, e şi chipeş în felul lui. Arată-mi cine câştigă azi destul. Mai ales la vremea Crăciunului.

Vrei să auzi şi problemele mele? Are dinţi mari, sănătoşi. Un firicel de tutun de la ţigările fără filtru i s-a lipit de un dinte din faţă şi, o clipă, Bob are chef să i-l lingă. Doris râde zgomotos şi se uită în jos la paharul cu băutură gin tonic.

Satisfăcut, Bob îşi plimbă privirea prin sala ticsită, înecată în fum de ţigară şi zâmbeşte, nimănui în mod special. Afară s-a lăsat întunericul, între felinare se leagănă ghirlande şi beculeţe electrice roşii şi verzi, în timp ce cumpărătorii se înghesuie febril pe trotuare şi intră dintr-o prăvălie în alta. Cade o ninsoare grea, cu fulgi turtiţi, care se preface pe dată în clisă sub ghetele cumpărătorilor de Crăciun şi sub cauciucurile maşinilor. Bob Dubois stă ţeapăn la telefonul public din holul care duce de la bar la toalete.

Un bărbat voinic, cu o faţă nerasă, o cămaşă cadriiată de lână şi salopetă, se strecoară pe lângă el, îl atinge pe umăr şi-i spune pe nume, apoi îşi saltă în sus pantalonii şi se întoarce la bar, în timp ce Bob vorbeşte în receptor: — Da. Am fost la bancă şi l-am încasat. Ascultă, o să. O să vin acasă peste vreo două ceasuri; e singura şansă ca să pot face cumpărături.

Ştiu, ştiu — albe.

dotties zona de pierdere în greutate kfc

Patine albe, măsura patru. O să încerc întâi la Sears. Ştiu că-i târziu, dar capsule dietonus pareri putut până acum, ştii bine. Nu, nu, doar vreo două ceasuri. O să mănânc ceva în oraş. Agaţă receptorul în furcă şi se îndreaptă spre toaleta bărbaţilor unde, deasupra chiuvetei, e o oglindă mică şi pătată în care se contemplă câteva clipe, întrebându-se cum arată şi dacă i se văd cumva pe chip minciunile, sau temerile, sau confuzia.

Apoi renunţă, încearcă să-şi pieptene părul rebel şi se străduie să-şi ia poza bărbatului pe care l-a văzut aseară la televizor, într-o reclamă la stroplează ajutorul de slăbire parfum, un bărbat în frac, cu păr negru argintat la tâmple, parcându-şi automobilul Lancia pe o stradă scăldată în lumina lunii, din Aix-en-Provence, înclinându-se apoi ca să depună un sărut pe gâtul lung al unei blonde frumoase, surâzătoare, în rochie de seară, şi şoptind un compliment în urechiuşa ei roz, perfect modeiată.

La etajul de deasupra barului se găsesc trei apartamente, adică două garsoniere care dau înspre Depot Street şi o locuinţă mai mare în fund, cu vedere spre o alee, iar la etajul al doilea sunt alte trei apartamente, în bucătăria minusculă a unei garsoniere de la etajul de deasupra, Doris Cleeve, după ce i-a servit lui Bob Dubois un Schlitz, îşi prepară un gin cu apă tonică. De vreo douăsprezece ori?

dotties zona de pierdere în greutate kfc

Şi cum se face că de fiecare dată trebe să-ţi spun eu să te faci comod, înainte de a te face comod? Ia zi-mi, cum vine lucrul ăsta? Bob trage perdelele peste cele două ferestre care dau în stradă şi, înainte de a le uni, îşi zăreşte jos maşina cu capota şi botul vătuite de zăpadă.

Vrei să spui că în legătură cu ce simţi tu pentru mine? Se aşază la masă în faţa lui. El stă vizavi de una din ferestre, lângă un fotoliu balansoar, capitonat. Aşa cred. Dar mă refer la faptul că mă găsesc aici, în felul ăsta. Pare din nou prostănac şi îşi dă seama.

Ţinând berea într-o mână, încearcă cu cealaltă să îşi scoată o ţigară din pachet şi scapă pe jos vreo alte şase. Eu îmi iubesc nevasta. Apoi se tolăneşte în balansoar, aşază cutia de bere pe măsuţa roşiatică de alături şi îşi aprinde o ţigară. O iubesc.

dotties zona de pierdere în greutate kfc

Învârte uşor cutia de bere între degetul mare şi arătător, lăsând pe măsuţă cercuri ude, spiralate. Asta-i prietenie, înţelegi ce vreau să spun?

Proctolab numai atât de eficient.

Femeia păstrează tăcerea timp de câteva clipe, apoi răspunde: — Da, ştiu ce vrei să spui. Şi chiar ştie, pentru că în acest moment gândurile lor, deşi ei nu se simt în stare să le articuleze, sunt, în esenţă, aceleaşi. Amândoi, şi Bob şi Doris, sunt frapaţi, uimiţi, că un lucru pierdere în greutate elk river mn de simplu ca un bărbat şi o femeie aflaţi împreună într-o cameră se poate transforma în ceva atât de complicat încât niciunul dintre ei să nu poată explica de ce el sau ea se găsesc acolo.

Au fost împreună în camera asta de suficiente ori încât să ştie că nu pierderea în greutate a stâncii din cauză că ar fi prieteni, pentru că prietenia dintre ei nu-i de genul celor ce reclamă intimitate pentru a putea înflori.

Şi nici pentru c-ar fi îndrăgostiţi unul de celălalt, deoarece Doris încă îl mai iubeşte pe cel de-al doilea soţ al ei, Lloyd Cleeve, care într-o seară i-a spart nasul şi i-a rupt trei coaste, iar în altă seară i-a făcut un cucui cât toate zilele şi în alte cinci, şase seri i-a învineţit toată faţa până când, în cele din urmă, ea l-a părăsit şi el s-a mutat la Lowell, în Massachusetts, unde s-a încurcat cu altă femeie.

Iar Bob încă o iubeşte pe soţia lui, Elaine, care îl cam cicăleşte, dar e bună cu el în toate privinţele importante şi chiar şi în cele neimportante, şi care-l înţelege. Şi, cu toate că Doris e mai aptă decât Bob să separe plăcerea sexuală de plăcerea de a fi iubit cu adevărat, niciunul dintre ei nu se găseşte în această cameră pentru a-şi satisface nevoile pur sexuale.

dotties zona de pierdere în greutate kfc

Elaine Dubois, după şapte ani de căsnicie, continuă să-l atragă pe soţul ei, şi face dragoste cu el cu mare plăcere, foarte des şi cu un entuziasm nereţinut, care acţionează asupra lui Bob ca un afrodisiac puternic, ridicându-l pe culmi de rezistenţă şi de spontaneitate pe care nu le-a atins cu altă femeie, în timp ce Doris, care, aşa cum am spus, e mai aptă decât Bob să separe plăcerea sexuală de plăcerea de a fi iubit de cineva, şi asta poate pentru că are treizeci şi cinci de ani şi trăieşte singură de la douăzeci şi opt, vizitează şi e vizitată frecvent de un neobosit ucenic instalator în vârstă de nouăsprezece a slabit cineva cu keto diet, cu o barbă blondă, rară, şi plete până la umeri, un băieţandru cu muşchi vânjoşi, fumător de droguri, pe nume Rufus, poreclit Roof, care a închiriat garsoniera de sub camera ei.

De obicei se iveşte în uşa ei, desculţ, în maiou şi blugi, la orele târzii din noapte când Doris nu poate să doarmă şi străbate podeaua în sus şi-n jos. Fumează împreună o marijuana, după care el începe s-o lucreze până când, câteva ore mai târziu, ea adoarme, epuizată, cu capul pe pieptul lui neted si, când se trezeşte dimineaţa, ia-l de unde nu-i. În întuneric, lângă patul care până acum câteva minute era o canapea portocalie, Bob îşi scoate hainele de pe el.

Pe urmă, cu iuţeală, de parcă l-ar fi pătruns frigul, dă la o parte dotties zona de pierdere în greutate kfc şi se vâră în aşternut, întinzându-şi trupul gol cât e de lung şi înnodându-şi mâinile sub ceafă. Peste câteva pierdeți grăsimea coapsei pinterest, Doris se iveşte din baie numai în chiloţi, pe care şi-i scoate cu un gest graţios când ajunge lângă pat.

Apoi alunecă în aşternut şi-l sărută uşor, mângâios, pe gură, pe gât, pe umeri. Spre uşurarea lui, buzele şi micile ei dotties zona pierderea în greutate hubbel palmer pierdere în greutate kfc îl excită nu pentru că nu s-ar excita uşor şi în mod regulat; dar câteodată, foarte rar, dintr-un motiv cu totul necunoscut lui, nu se simte în stare să-şi convingă penisul inert să se învârtoşeze şi să-i facă voia, experienţă dureroasă, umilitoare şi surprinzătoare, care are asupra încrederii lui în sine un efect cu totul disproporţionat în raport cu frecvenţa fenomenului.

Bob găseşte că trupul lui Doris e mai atrăgător gol decât îmbrăcat.

dotties zona de pierdere în greutate kfc

E durdulie şi catifelată şi moale la atingere, are sfârcuri roz şi tari, iar peticul de păr pubian castaniu deschis e stufos şi uimitor de mătăsos când îşi coboară mâna de pe rotunjimea pântecelui în interiorul pulpelor ei.

Curând, Doris îşi înnoadă picioarele înjurai mijlocului lui, capul i se leagănă pe pernă dintr-o parte în alta, degetele i se îngroapă în muşchii umerilor lui Bob, în timp ce acesta glisează înăuntrul şi în afara ei, repede şi lin; respiraţia ei devine tot mai sacadată şi mai tare, scoate ţipete, îşi îndeasă capul în faţa lui şi-l sărată frenetic pe gură, strivindu- şi şi frecându-şi buzele de ale lui, iar Bob se mişcă ritmic şi perseverent înăuntru şi în afară, ca şi cum nimic nu s-ar fi petrecut, ca şi cum ar fi un automat.

Ştie, desigur, ce s-a întâmplat — e la fel ca atunci când i se întâmplă lui Elaine — şi, dacă pompează mai departe în acelaşi ritm, de parcă ar putea pistona aşa întreaga noapte, o să se întâmple din nou, şi asta o să-l facă un amant şi mai bun.

Proctolab Ce experți cred

Aşadar, îi dă înainte. Şi, da, dotties zona de pierdere în greutate kfc întâmplă din nou, iar Bob e mulţumit de el însuşi şi începe să pompeze într-un ritm mai precipitat, ca să-şi ia şi el plăcerea, ca pe o piată pentru plăcerea ei. Ii trage înainte şi-i tot trage de zor. Dar nu se întâmplă nimic. Iar şi iar, cu Doris încercând să-l ajute, zvârcolindu-se sub el, plimbându-şi picioarele pe spatele lui, încingându-i talia cu pulpele şi săltându-şi fesele mai sus.

Iar el pistonează de zor şi nimic nu se întâmplă. Nu simte răbufnirea aceea de fierbinţeală, încordarea obişnuită în vintre şi în pântece şi, o clipă mai târziu, se pomeneşte întrebându-se cât o fi ceasul şi gândindu-se la faţa nevesti-sii şi la patinele fiicei lui, Ruthie, albe, măsura patra, şi la magazinul Sears care se închide la ora nouă, până ce penisul lui, încă în îndărătnică erecţie, pare să aparţină altcuiva, iar el se simte ca un om care plimbă câinele mare, energic, nărăvaş, al unui străin.

Vrea să se oprească, dar ar însemna ca ea să ştie nu-i prea sigur ce anume o să ştie, dar nu vrea ca ea să ştie — aşa încât îi trage mai departe de zor, numai pentru a descoperi, în cele din urmă, că i s-a irosit toată puterea şi că penisul, deşi încă mare şi gros, e puhav.

Nu mai are de ales. Îşi trage şoldurile de pe ea, iar Doris îşi deznoadă picioarele şi le întinde pe pat.